Grigore Vieru

 
 
Azi a incetat din viata Grigore Vieru

Intr-o lume mult prea grabita sa se invarta dupa reguli mercantile,
In care uitam ca tara de carne nu e compusa numai din VIP-uri de carton,
Imbogatiti peste noapte si campioni la slalomul cu urmaririle DNA-ului,
In care ne otravim mult prea multe clipe ale unicei noastre vieti
Rusinandu-ne ca atatia romani devin infractori sau ne fac tara de ras in lume,
Ca olimpicii si proaspat licentiatii aleg sa se risipesca pe mapamond pentru a se realiza;
Intr-un timp in care parca uitam de tara noastra de piatra,
Dar pastram undeva, in adancul nostru durerea
Ca exista un Prut care curge nemilos peste inima tarii,
Impartind-o in cea de aici si cea de dincolo;
Sau intr-un bizar timp in care ajungem sa ne pese prea putin
Ca vom lasa dupa noi zestrea unor codrii acum defrisati,
A unor campii pe cale de desertificare,
A unor ape poluate sau a vestigiilor arheologice paraginite,
Intr-o tara in care ajungem sa demitizam patriotismul,
Lasandu-i pe cei falsi si corupti sa paseasca in fata
Si sa faca parada de dragostea de tara si de onoare,
In tara de cuvinte in care au creat comori slefuite din cuvinte poetii si ganditorii nostrii,
In aceste vremuri si in aceasta tara ciuntita cu bisturiul istoriei,
Pe care a iubit-o frumos, a cantat-o cu tot ce a insemnat ea,
Limba, istorie, eroi, scriitori, tarina si credinta,
Grigore Vieru a insemnat vocea romanului, basarabean sau nu,
Care a avut puterea si puritatea sufleteasca de a rosti raspicat
Ca apartinem Romaniei si avem obligatia sa-i cinstim trecutul
Si sa credem in viitorul tarii noastre de piatra, de carne si de cuvinte.
 
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE PE ROMANUL GRIGORE VIERU!

Comments

ape

Nu ma pot defini pe deplin decat  ascultandu-mi unduirile valurilor.
Le simt pipaind malurile, sondand adancimile, centrifugand undele tulburi…
Vreau sa cred ca m-am  linistit in albia pe care mi-am croit-o erodand,
Caci am ratacit acvatic ceva timp dar am gasit izvorul ce-mi inunda patimas diminetile.
Obsedata de structuri moleculare si sensuri, de limpezimi si rumori,
Mi-am ascuns vorbele in tacerile fiintelor acvatice si  in impietririle coraliforme,
Negand fluviul de lava care-mi traversa adancimile si plonjand disperat in apele inghetate ale luciditatii.
M-am intrebat ce cadente siroind din spargerea valurilor sa mai  susur in vreme ce soarele a incendiat oglinda apelor;
Pot iradia  cu aceasi intensitate, pot tine ochii deschisi sau ma va devora lumina?
Insa apele mele tot ard iar si iar sorbind din suvoaie iar un  istm ce
se-nalta din ape creste din inima mea marina,
Indiferent de refractia razelor, diminetile vor avea acelasi ritual chiar daca le voi savura tacut sau arzand.

Comments

in tainita unui fruct

M-am ascuns in tainita unui fruct, ma vei gasi?

Inca nu stiu de e un fruct bun sau aromat,

Ametitor ca un lime sau cu miez dulce de nuca ,

Cu rod ascuns in departarea uitarii

Sau tacut ca miezul unei piersici necoapte.


Trimite tu vantul sa-mi legene ramurile,

Sa-mi parguiasca obrazul in soare

Si sa ma decojeasca pana la miez.

Trimite tu vantul…

 

Comments

vesti bune de octombrie

Insoritul octombrie e inca generos cu noi.

Si stii? Mi-a insorit si mie un zambet pe buze azi.

Vestile bune s-au lasat asteptate dar acum chiar au sosit,

Parintele meu a depasit spectrul bolii si acum e iar senin,

A refuzat sa creada in puterea ei si a invins.

Inca nu stiu cum sa-i permit inimii sa se destinda,

Poate pare ciudat dar nu-mi venea sa cred ca pot sa ma bucur,

Atatea luni de tensiune iar acum liniste,

Respir din nou egal, savurez viata!

 

Comments

vesti bune de octombrie

Insoritul octombrie e inca generos cu noi.

Si stii? Mi-a insorit si mie un zambet pe buze azi.

Vestile bune s-au lasat asteptate dar acum chiar au sosit,

Parintele meu a depasit spectrul bolii si acum e iar senin,

A refuzat sa creada in puterea ei si a invins.

Inca nu stiu cum sa-i permit inimii sa se destinda,

Poate pare ciudat dar nu-mi venea sa cred ca pot sa ma bucur,

Atatea luni de tensiune iar acum liniste,

Respir din nou egal, savurez viata!

 

Comments

e bine, bine, bine!

Un pic obosita sa pot sa ma bucur.
Nu as fi indraznit niciodata sa mai cred.
Insa e bine, e soare, e viata!

Comments

acvatica azi

  

Mi-e dor sa vibrez sub muzica valurilor tale, sa ma racoresc de vapaia solara in undele tale, sa-mi sting arsita buzelor cu gustul  tau, verdele ochilor in sufletul tau.

Comments

culorile toamnei

Nu, drumul nu s-a sfarsit. Reincep sa vad culorile toamnei. Voi lua drumul in piept, voi sfida departarile. Voi incerca sa fiu mai puternica decat obsesiile celor care ranesc. Am un ascendent asupra acestora. Si voi reincepe sa visez. O voi face pentru mine. 

Comments

in tacere

 
 
In tacere imi destram propriile ganduri intinate de tristeti. Caci unele vorbe ranesc. Chiar si ale mele. Iar in tacere, ghemuita in pozitia fetusului, vorbesc cel mai bine cu sufletul meu. Si nu-l voi mai lasa ranit de nimeni. Voi sparge ghipsul in care mi-am zidit inima si voi ignora vorbele colturoase ale unora.

Comments

in tacere

 
 
In tacere imi destram propriile ganduri intinate de tristeti. Caci unele vorbe ranesc. Chiar si ale mele. Iar in tacere, ghemuita in pozitia fetusului, vorbesc cel mai bine cu sufletul meu. Si nu-l voi mai lasa ranit de nimeni. Voi sparge ghipsul in care mi-am zidit inima si voi ignora vorbele colturoase ale unora.

Comments

« Previous entries Pagina următoare »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro